Executarea silită este un mecanism legal prin care creditorii își pot recupera sumele datorate de debitorii care nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale. Procesul poate fi demarat la solicitarea unei entități cu drepturi legitime împotriva unei persoane fizice sau juridice, indiferent de natura sa – publică sau privată.
Declanșarea executării silite necesită îndeplinirea a trei condiții de bază de către creditor: a avea o creanță certă, lichidă și exigibilă, a formula o cerere de executare silită, și a avea în posesie un titlu executoriu care atestă existența și valoarea creanței. Titlul executoriu poate fi un act autentic, o decizie judecătorească definitivă sau irevocabilă, un contract de credit sau orice alt document care are forță executorie conform legii.
Mecanismele de executare silită sunt diverse, incluzând poprirea veniturilor și a conturilor bancare ale debitorului, confiscarea și vânzarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului, sau urmărirea altor drepturi patrimoniale ale debitorului. Procesul de executare silită este supervizat de un executor judecătoresc, profesionist autorizat să implementeze titlurile executorii.
Există, totuși, metode legislative care permit evitarea executării silite inițiate de către creditorii bancari. Una dintre acestea este perimarea, care înseamnă întreruperea unui dosar de executare silită care nu a fost activ timp de cel puțin șase luni. Dacă în această perioadă creditorul nu efectuează niciun act de executare, cum ar fi trimiterea de notificări prin intermediul executorului judecătoresc, vânzarea bunurilor confiscate, blocarea conturilor etc., debitorul poate invoca perimarea în fața instanței de judecată.
Cătălina Staniu, avocat specializat în executări silite, adaugă: „Pentru a invoca perimarea executării silite, debitorul trebuie să depună o contestație la executare în termen de 15 zile de la momentul la care a luat cunoștință de perimare. Contestatia se depune la instanța competentă pentru a soluționa disputele legate de executarea silită. Dacă instanța admite contestația, aceasta va anula executarea silită și va ordona restituirea sumelor încasate în mod nejustificat de către creditor.„
„De asemenea, perimarea executării silite poate conduce la prescrierea creanței creditorului, dacă au trecut mai mult de trei ani de la ultima plată voluntară a debitorului. Prescripția este un mecanism juridic care anulează dreptul creditorului de a solicita executarea silită după o anumită perioadă de timp. În mod normal, executarea silită previne îndeplinirea termenului de prescripție, dar în cazul perimării, executarea nu este luată în considerare. Prin urmare, dacă instanța constată că atât perimarea cât și prescripția au intervenit, va respinge solicitarea creditorului și va stinge definitiv creanța„, explică avocata Cătălina Staniu.
Prin urmare, perimarea executării silite este o metodă legală prin care debitorii pot evita datoriile față de creditorii bancari. Cu toate acestea, aceasta nu este o soluție recomandată pentru cei care se confruntă cu dificultăți financiare și nu pot plăti ratele creditului. Perimarea presupune un risc mare pentru debitor, care poate pierde bunurile sau veniturile în favoarea creditorului dacă acesta inițiază acte de executare în termenul legal. De aceea, este mai bine să se caute alte soluții amiabile cu banca sau să se apeleze la consultanță juridică specializată.
Relevant pentru a înțelege mai bine contestația la executare
Contestația la executare este un instrument procesual prin care debitorul poate contesta legalitatea și justiția actelor și măsurilor luate în cadrul procedurii de executare silită. Contestația la executare se poate formula pe mai multe motive, inclusiv: nulitatea titlului executoriu, nulitatea actelor și măsurilor luate în cadrul procedurii, nerespectarea condițiilor legale pentru începerea sau continuarea executării, stingerea obligației, prescripția dreptului la acțiune, compensația, perimarea, sau alte motive explicit prevăzute de lege.
Contestația la executare trebuie depusă în termen de 15 zile calendaristice de la data comunicării actului sau măsurii contestate sau de la data la care s-a luat la cunoștință despre acestea. Contestația se depune direct la instanța competentă să soluționeze litigiile privind executarea silită sau prin intermediul executorului judecătoresc care administrează procedura.
Contestația trebuie să includă: numele și prenumele părților și ale reprezentanților lor legali sau convenționali, sediul sau domiciliul părților și al reprezentanților lor, obiectul contestației și motivele pe care se întemeiază, probele cu care se susține contestația, și semnătura contestatorului sau a reprezentantului acestuia.
Pe lângă acestea, contestația trebuie să fie însoțită de următoarele documente: copia titlului executoriu contestat, copia actelor și măsurilor luate în cadrul procedurii, dovada comunicării contestației către celelalte părți interesate (creditorul și executorul judecătoresc), și dovada achitării taxei judiciare.
Instanța competentă va stabili termenul pentru judecata contestației în cel mult 15 zile calendaristice de la data primirii acesteia. Instanța va cita părțile interesate cu cel puțin 5 zile calendaristice înainte de termen.
Instanța va soluționa contestația cu rapiditate și va pronunța o hotărâre motivată prin care va admite sau respinge contestația, în totalitate sau parțial. Decizia instanței poate fi supusă căilor ordinare și extraordinare de atac, conform prevederilor legale.
„Este important să vă dați seama că există numeroase căi legale prin care puteți evita executarea silită, precum perimarea sau contestația la executare„, a concluzionat avocata Cătălina Staniu. „Cu toate acestea, aceste opțiuni necesită o înțelegere profundă a legislației și pot presupune un risc semnificativ pentru debitori. Astfel, vă recomandăm să apelați la un avocat sau la un consilier juridic specializat, care să vă poată ghida și asista în acest proces complex”.